Devenită virală pe internet această scrisoare spune absolut totul despre situația tineretului din Romȃnia, pe care circumstanțele l-au ȋmpins să ia ȋn considerare tot mai serios, viața ȋnafara țării.
Autorul care a scris scrisoarea de adio plaiurilor mioritice este Ștefan Moisanu, unul dintre mumeroșii tineri pe care Romȃnia ȋi va pierde pentru totdeauna.
Este intitulată „It’s not you, it’s me”, și se adresează oricărui tȃnăr care a ȋncercat sau are de gȃnd să ȋncerce să ȋși facă o viață ȋn Romȃnia.
„ Nu mai merge. Tot am incercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărțim. Esti o țară minunată și sunt convins că ȋntr-o zi vei face un alt cetățean foarte fericit. Dar eu trebuie să plec pȃnă nu imi pierd mințile. Acum, la sfȃrsit, ȋmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodata. Nu știu de ce am fost atȃt de convins că da, dar am crescut alaturi de tine și nu mi-am imaginat cum as putea exista ȋn afara ta. Cele mai frumoase momente din viață le-am avut alături de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune si rele, e așa datorită tie. Dar și cele mai abisale clipe ale disperării le-am aflat tot de la tine.
Cand eram la școală ți-am adus primele jigniri. Am pus la indoiala calitatea dascălilor tai. Am trecut cu 10 la romȃnă născocind citate din Tudor Vianu și alții și niciunul din ei nu a avut tupeul să spună că sunt inventate, de teama să nu se facă de rusine că nu l-au citit niciodată. Le-am spus eu. Am avut curajul să ȋi spun profesoarei de chimie că e psihopată și să ȋmi susțin cauza ȋn fața inspectoratului. Ȋn facultate le-am spus profesorilor că eu nu am venit la facultatea de Microsoft și Oracle și că nu voi fi părtaș la șmenurile lor. Ai incercat să mă scoți din sistem pe toate căile și să mă pui jos cu alți ȋnvinși, dar am reusit de fiecare dată să rezist. Și nu te ȋnțelegeam de ce erai atȃt de ȋnverșunată ȋmpotriva unui tȃnăr ce doreste să fie mai bun pentru a produce pentru tine.
Mai tii minte cȃnd eram student și mi-am facut prima firmă? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factură, scrisă pe genunchi la un client care se amuza uitȃndu-se la mine cum ȋncerc să calculez TVA-ul. Ȋn două săptămȃni mi-ai trimis Garda Financiară care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru că nu trecusem numărul contractului pe factură. Le-am spus celor de la Gardă ca nu am, că abia am facturat 6 milioane. Mi s-a spus că lasă, ai părinți, rude, esti tȃnăr.
Dar cănd am hotărȃt să ȋmi declar dragostea pentru tine și să cumpăr cu munca mea o bucată din tine? Cȃnd am făcut primul credit să iau un teren, să fac o casă unde să muncesc pentru a prospera ca parte din tine și unde să mor pentru a mă Ȋntoarce ȋn pămȃntul tău. Mai ții minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus că nu e problema lor că sunt greșite planurile și ca un sfert din teren e ȋn șosea. Pierderea mea, ofranda ta.
Stii tu oare cȃte zile am pierdut ȋn templele tale cu ghișee? Am ȋnvȃțat ȋn ele umilința ȋn toate declinările ei și tot nu am fost demn de tine, tot arogant am rămas.
Știi tu oare că mi-am petrecut peste 5000 de ore conducȃnd? Știi tu că era să mor ȋntr-un accident? Și toate pentru că nu poți construi drumuri și căi ferate, știi doar să le desenezi ca un retardat pe șervețele.
Am muncit cu bucuria și energia pe care numai tinerețea ți-o dau, și pentru că am avut cap și mȃini dibace am produs cȃt pentru a hrăni cei 121 de fii ai tăi ce mi-au fost angajati ȋn anii ăștia. Și din banii pe care i-am făcut vȃnzȃnd roadele muncii mele ți-am pus lunar pe masă o parte frumușică. I-ai luat de fiecare dată fără măcar să zȃmbești.
Și dacă am fost strȃmtorat și nu i-am avut mi i-ai luat tu singură din buzunar. Și dacă nu ii aveam ți-ai trimis recuperatorii să ȋi scoată de la mine cu bătaia.
Hmm, mi-aduc aminte de cȃte ori am pus tot ce aveam gaj să construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, și totul a fost la un pas să se năruiască pentru că o hȃrtie zăcea sub salamul cuiva la un ghișeu.
Nu am fost demn nici de oamenii tăi. Oricȃt am muncit, abia am reușit să acopăr țepele pe care mi le-au dat. Pentru că ți-ai ȋnvățat oamenii că atunci cȃnd sunt furnizori să nu livreze, ca atunci cȃnd sunt clienți să nu plătească, că atunci cȃnd le ȋmprumuți bani să nu ȋți mai răspundă. Si eu nu pot munci pe cȃt fură ceilalti.
Si pentru că vorbim de oameni, te-ai schimbat, să știi. Ai devenit mai rea, mai ȋncrȃncenată, mai apăsătoare. Și ai devenit barbară, ȋn sensul istoric al cuvȃntului. Fiii tăi știu mai puțină carte dar fură mai mult, violează mai mult, beau mai mult, mănȃncă pȃnă le crapă burțile și sunt ȋntr-un permanent război. Ai distrus mediul sănătos ȋn care familia, izvorul normalității, moralității și evoluției, putea să se nască și să crească. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii să traga pe linie moartă o mutație genetica nereușită, un experiment social ratat.
Știi ce, dacă mă gȃndesc mai bine, it is you. Tot ce ți-am cerut a fost să mă lași să muncesc și aș fi ȋmpărțit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tȃnăr, inteligent, doritor să muncesc, și unde ȋmi pun mintea și mȃinile rămȃne ceva ȋn urmă. Tu ești cea care m-ai transformat ȋntr-un etern meșter Manole. Și ca să nu se năruiască peste noapte ce am clădit, am zidit ȋn temelii multe din cele ce imi erau dragi. Și cȃnd politicienii tai se laudă că edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun că ȋn el sunt ȋnchise suflete și sacrificii ale unor fraieri ca mine.
Cred că vei muri bătrȃnă și singură. Cei care te-au iubit și pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta cȃnd nu vei mai putea să le oferi nimic. Și mai cred că ȋți meriți soarta. ”
